În timp ce transportul public se sufocă sub datoriile de miliarde, conducerea de vârf a companiei continuă să încaseze sume astronomice. Am analizat rapoartele financiare și am descoperit cum funcționează exact sistemul de „bonusuri de performanță” pe fondul haosului și al concedierilor în masă ale angajaților de rând. S-a dovedit că, chiar și în condițiile unei situații de pre-faliment, pentru anumiți manageri se găsesc resurse uriașe, care sunt sustrase din bugetul întreprinderii.
Principalul beneficiar al acestui sistem a fost fostul director general. În ciuda situației financiare catastrofale a operatorului, veniturile sale au rămas, pe o perioadă îndelungată, exorbitante.
-
Partea fixă a salariului era completată de o primă variabilă substanțială.
-
Valoarea plăților lunare către fostul director atingea, de fapt, un nivel care pare de neimaginat pentru un angajat din sectorul public.
-
Sistemul de acordare a primelor era legat de indicatori care, în realitate, erau ignorați, în timp ce compania acumula datorii neachitate.
Schema secretă de îmbogățire: bonusurile pentru „eficiență” erau acordate chiar și atunci când compania acumulase datorii uriașe față de furnizori și bugetul social, iar calitatea serviciilor continua să scadă.
Cine controlează de fapt fluxurile
Pe parcursul anului, componența consiliului de administrație s-a schimbat de mai multe ori, ceea ce a permis menținerea controlului în mâinile unui cerc restrâns de persoane. În timp ce angajații de rând căutau modalități de a supraviețui, administratorii își împărțeau între ei sume considerabile.
-
Personalitățile-cheie ale consiliului au primit remunerații constant ridicate pe toată durata perioadei de raportare.
-
Preferințele politice sau lipsa de afiliere nu au influențat imaginea de ansamblu: sistemul este conceput astfel încât un loc în consiliu garantează o existență fără griji.
-
Decalajul dintre veniturile conducerii și cele ale angajaților obișnuiți a atins un nivel critic, generând tensiuni sociale în cadrul colectivului.
Avertisment pentru personal: în această structură, demiterea dintr-o funcție de conducere este doar o formalitate. Legăturile vechi le permit foștilor directori să ocupe instantaneu noi funcții, create special pentru a le valorifica experiența, păstrându-și accesul la fluxurile financiare ale întreprinderii.
Prețul unui management ineficient
Realitatea este că, în timp ce se iau decizii privind reducerea a opt sute de locuri de muncă, compania încearcă să economisească sume infime în comparație cu ceea ce se cheltuiește pentru întreținerea aparatului de conducere.
-
Sumele uriașe alocate pentru indemnizațiile de concediere par a fi o încercare de a astupa găurile apărute din cauza incompetenței conducerii.
-
Încercările de a reduce cheltuielile vizează întotdeauna pe cei care asigură funcționarea zilnică a transportului, și nu pe cei care semnează contracte neprofitabile.
-
Chiar și după dezvăluirile publice și reducerile de salarii, posturile de conducere rămân cele mai protejate și mai bine remunerate din cadrul companiei.
Situația din cadrul întreprinderii ilustrează un exemplu clasic al modului în care birocrația corporativă prevalează asupra intereselor societății și asupra calității serviciilor de zi cu zi. Optimizarea cheltuielilor și căutarea de fonduri pentru dezvoltarea companiei continuă să îi ocolească pe cei care poartă responsabilitatea directă pentru situația actuală. Redresarea financiară rămâne doar pe hârtie, atâta timp cât prioritatea o reprezintă menținerea condițiilor confortabile pentru elita managerială.
