Vegetația densă din stratul de flori, în locul bobocilor luxurianți, indică în mod clar epuizarea rizomilor, care suferă de o lipsă catastrofală de nutrienți, lumină și spațiu vital. Din experiența personală în cultivarea soiurilor cu barbă, m-am convins că ignorarea aglomerării duce la încetarea completă a formării bobocilor deja după patru ani de la plantare. Există o soluție la această problemă, iar răritul la timp, conform unui sistem verificat, va readuce cu siguranță florile mari la tufe în sezonul următor.
De ce aglomerarea împiedică înflorirea
Când rizomii de iris (butoașii) se dezvoltă activ, acestea încep să se împingă literalmente unele pe altele la suprafața solului. În astfel de condiții de aglomerație, plantele concurează pentru resursele de bază, ceea ce duce inevitabil la degradarea grădinii de flori.
• Epuizarea solului în zona de plantare privează rădăcinile de oligoelemente esențiale, în special de fosfor și potasiu, responsabile de formarea mugurilor florali. • Împletirea rădăcinilor blochează accesul oxigenului, din cauza căruia partea centrală, cea mai veche a tufișului, se usucă și se transformă într-un focar de putregai. • Lipsa soarelui din cauza peretelui dens de frunze, împiedică încălzirea spatelor rizomurilor, iar fără căldura intensă a soarelui, mugurii pur și simplu nu se formează.
Regula mea principală: dacă spatele rizomilor se suprapun unul peste altul ca țiglele, trebuie să începi divizarea imediat, fără a aștepta toamna.
Cum să determinați momentul ideal pentru întinerirea stratului de flori
Experiența mea arată că cea mai bună rată de înrădăcinare se obține în perioada de repaus vegetativ, care începe imediat după încheierea înfloririi.
• Începeți procedura la două-trei săptămâni după ofilirea ultimului boboc. • Orientați-vă după apariția unor rădăcini tinere pe lăstarii de un an — acestea arată ca niște umflături deschise la culoare. • Evitați transplantarea târzie de toamnă, altfel butașii tineri nu vor apuca să-și înrădăcineze firele de păr înainte de primele înghețuri puternice.
Tehnica pas cu pas pentru transplantarea fără a provoca leziuni
Pentru a nu pierde plantele de soi, trebuie să acționați cu maximă precauție, folosind furca în locul lopatei.
• Săpați în jurul tufișului din toate părțile cu furca, păstrând o distanță considerabilă față de marginea frunzișului, și extrageți cu grijă bulgărul de pământ. • Spălați sistemul radicular cu un jet puternic de apă din furtun, pentru a vedea clar locurile de împletire și eventualele focare de boală. • Desfaceți sau tăiați tufișul cu un cuțit curat în segmente separate, astfel încât pe fiecare să rămână un evantai de frunze și un mugur sănătos de reînnoire. • Aruncați fără milă rizomii centrali vechi, goi și putreziți — aceștia nu vor mai da niciodată tulpini florale. • Tăiați frunzele evantaiului în diagonală, în formă de căsuță, lăsând aproximativ o treime din lungime, pentru a reduce evaporarea umidității în timpul înrădăcinării.
Nu plantați niciodată irișii prea adânc: partea superioară a rizomului trebuie să rămână neapărat la nivelul solului și să fie expusă la soare.
Compararea metodelor de reînnoire a iridariului
Protecția împotriva infecțiilor și pregătirea solului
Înainte de mutarea într-un loc nou, fiecare segment trebuie dezinfectat, altfel țesutul traumatizat va deveni ținta bacteriozei.
• Înmuiați butașii curățați într-o soluție roz de potasiu permanganat sau într-un fungicid specializat timp de douăzeci de minute. • Presărați toate tăieturile cu cărbune vegetal măcinat pentru a accelera închiderea suprafeței rănite. • Uscați materialul de plantare într-un loc umbrit și bine aerisit timp de câteva ore, până la formarea unei cruste uscate. • Adăugați în gaură nisip și cenușă, formând un mic moviliță pe care să se poată întinde ușor rădăcinile tinere absorbante.
Dacă, la examinare, secțiunea transversală a rizomului are o culoare maronie sau o consistență alunecoasă, tăiați țesutul până la un strat absolut alb și sănătos; în caz contrar, putregaiul va distruge planta în întregime.
Plantele transplantate corect se adaptează rapid la noul spațiu, dezvoltă activ frunziș proaspăt până la sfârșitul verii și formează tulpini florale puternice.
Întrebări frecvente
Cât de des trebuie replantate irișii barbati?
Intervalul optim pentru reînnoirea tufelor este de trei-patru ani, în funcție de viteza de creștere a soiului respectiv.
Se pot împărți tufele primăvara, înainte de înflorire?
Împărțirea de primăvară este posibilă, dar în sezonul curent planta respectivă nu va mai forma muguri dezvoltați.
De ce irișii nu înfloresc nici după transplantare?
Cauza principală este îngroparea excesivă a rizomului în pământ sau lipsa luminii solare în noul loc.
Este necesar să se udă butașii imediat după plantare?
Este necesară o udare moderată imediat după plantare pentru a compacta solul în jurul rădăcinilor, după care solul trebuie menținut într-o stare ușor umedă.
Cu ce se fertilizează stratul de flori după înrădăcinarea de toamnă?
Pentru o iernare reușită, plantele au nevoie de îngrășăminte pe bază de fosfor și potasiu, fără azot, care stimulează creșterea inutilă a frunzelor.
Ce trebuie făcut cu rădăcinile centrale vechi, fără frunze?
Acestea trebuie eliminate, deoarece și-au epuizat complet resursele și nu mai sunt capabile să producă noi tulpini florale.
Cum se pot păstra butașii dacă nu este posibilă plantarea lor imediată?
Rădăcinile pot fi păstrate într-o cutie de carton uscată, într-un spațiu răcoros și aerisit, timp de două-trei săptămâni, fără a-și pierde viabilitatea.
Îngrijirea corespunzătoare și respectarea termenelor de divizare vă permit să vă bucurați anual de o înflorire somptuoasă a iridariilor.
