Câinele dumneavoastră renunță brusc la jucăria preferată la jumătatea drumului, se întoarce cu spatele la obiectul aruncat sau pur și simplu îl urmărește cu privirea, iar dumneavoastră puneți acest lucru pe seama lenei legate de vârstă și a pierderii interesului. De-a lungul anilor de lucru cu comportamentul și reabilitarea câinilor, m-am convins că refuzul de a mai aduce obiectul nu are aproape niciodată legătură cu starea proastă sau cu simpla oboseală. În spatele acestei schimbări imperceptibile a ritualului obișnuit se ascund tulburări fiziologice concrete, iar algoritmul de observare pe care l-am elaborat vă va ajuta să identificați cu precizie adevărata cauză a pierderii interesului pentru joc.
Surse ascunse de disconfort fizic
Proprietarii tind să creadă că un câine activ își va manifesta întotdeauna durerea prin scâncete evidente sau șchiopătare. În practică, animalele de companie își maschează până în ultimul moment starea cronică de indispoziție, iar primul simptom este refuzul de a efectua acțiuni care necesită accelerații bruște și efort intens.
Cel mai adesea, cauza se află în cavitatea bucală. Parodontita incipientă ,fisuri ale smalțului, invizibile cu ochiul liber fisuri ale smalțului sau pulpita fac ca momentul strângerii maxilarelor să fie extrem de dureros. Câinele aleargă cu bucurie după minge, urmându-și instinctul de vânătoare, dar în momentul prinderii simte o durere ascuțită și lasă obiectul pe pământ.
A doua problemă ascunsă — microtraumatismele la nivelul secțiunii cervicale a coloanei vertebrale și stadiul incipient al spondilozei. Când câinele aleargă după o minge care se rostogolește, este nevoit să-și coboare brusc capul în timpul mișcării, ceea ce provoacă compresia vertebrelor. Și mai periculoase sunt încercările de a prinde o jucărie zburătoare în timpul unui salt.
Nu aruncați niciodată mingea sus în aer pentru a fi prinsă în salt, deoarece aterizarea bruscă pe labele din spate sau din față exercită o sarcină distructivă asupra articulațiilor și coloanei vertebrale a animalului de companie.
Uzura treptată a țesutului cartilaginos și osteoartrita îl determină, de asemenea, pe animal să-și economisească resursele. Animalele de companie înțeleg repede legătura dintre sprintul după minge și durerea surdă de noapte care urmează la nivelul articulațiilor, motiv pentru care renunță în mod conștient la jocul de aport.
Modificări senzoriale și suprasolicitare neurologică
Pe lângă afecțiunile aparatului locomotor, procesul de joc este influențat și de disfuncționalități ale organelor de simț și ale sistemului nervos. Dacă animalul de companie pierde un obiect în iarbă sau trece pe lângă el fără să-l observe, nu trebuie să-l învinovățiți de neatenție.
-
Scăderea acuității vizuale la amurg și incapacitatea de a urmări traiectoria unui obiect care se mișcă rapid, din cauza degradării retinei datorate vârstei
-
Sensibilitate dureroasă a dinților la contactul cu suprafața rece sau umedă a jucăriei pe vreme umedă
-
Disconfort la nivelul coloanei cervicale la înclinarea bruscă a capului pentru a urmări un obiect care se rostogolește pe un teren accidentat
-
Supraexcitare acumulată din cauza alergărilor excesiv de intense, fără pauze pentru a mirosi liniștit teritoriul
Adesea, câinele încetează să mai aducă mingea din cauza faptului că repetarea monotonă a acelorași acțiuni provoacă stres cronic și epuizează sistemul nervos. La animalele în vârstă, la aceasta se adaugă disfuncția cognitivă, care reduce capacitatea de concentrare.
Lista de verificare pentru acasă, pentru a evalua starea animalului de companie
Pentru a distinge o tulburare comportamentală de o durere fizică, efectuați un test de diagnostic simplu în timpul plimbării obișnuite. Înlocuiți mingea grea sau dură cu un rulou moale din material textil și, în loc să-l aruncați, întindeți-l câinelui la nivelul pieptului.
Dacă câinele aleargă cu plăcere după obiect, dar se oprește în fața lui și nu îl ia în gură, problema se ascunde cu siguranță în cavitatea bucală sau la nivelul gâtului, și nu în lipsa motivației.
Fiți atenți la modul exact în care câinele apucă jucăria: prinderea doar cu incisivii din față indică o inflamație a zonei radiculare a dinților.
Comparație între îmbătrânirea naturală și sindromul dureros
Adaptarea sigură a efortului fizic și alternative la alergare
Dacă observați semne de disconfort, nu privați câinele complet de activitate, ci modificați forma interacțiunii. Canalizați energia animalului de companie într-o direcție liniștită, care stimulează activitatea mentală fără eforturi intense.
-
Înlocuirea alergării rapide după minge cu jocuri de căutare în iarba înaltă pentru stimularea simțului olfactiv
-
Utilizarea jucăriilor moi din latex neted în locul mingilor grele turnate și al bețelor rigide
-
Organizarea unor sesiuni scurte de joc pe sol moale sau iarbă, în locul asfaltului dur
-
Introducerea exercițiilor de echilibru și coordonare fluidă, fără sărituri și frânări bruște
Cea mai bună alternativă la aport, în cazul în care se suspectează un disconfort, este munca de căutare cu nasul, care solicită creierul animalului mai mult decât alergarea și elimină complet riscul de microtraume.
Întrebări frecvente:
Poate câinele să refuze să aducă mingea din cauza unei supărări față de stăpân?
Câinii nu au capacitatea de gândire abstractă necesară pentru a înțelege supărările umane, așa că refuzul este întotdeauna determinat de disconfort fizic, stres sau oboseală.
De ce animalul de companie aleargă după minge, dar o aruncă la jumătatea drumului înapoi?
Un astfel de comportament indică apariția unei dureri acute la nivelul maxilarului, gâtului sau articulațiilor, chiar în timpul mișcării cu efort.
Este necesar să insistați asupra comenzii „Aport” dacă câinele ignoră obiectul?
Forțarea câinelui să se joace în cazul unor afecțiuni ascunse nu va face decât să intensifice stresul și poate provoca leziuni grave la nivelul aparatului locomotor.
Cum se poate înțelege că motivul refuzului este tocmai durerea de dinți?
În cazul problemelor dentare, animalul manifestă interes față de jucărie, o miroase, dar o apucă cu grijă doar cu dinții frontali sau scâncește atunci când încearcă să strângă din gură.
Ce jucării sunt cele mai sigure pentru câinii în vârstă?
Pentru animalele de companie în vârstă sunt ideale obiectele ușoare din material spongios netoxic, fără cusături rigide și fără acoperire abrazivă.
Când este necesar să apelați de urgență la un medic veterinar?
O vizită la specialist este necesară în cazul renunțării bruște la eforturile fizice obișnuite, însoțită de șchiopătare, letargie sau refuzul hranei solide.
Observarea atentă a celor mai mici schimbări în comportamentul de joacă al câinelui permite recunoașterea la timp a stadiilor incipiente ale bolilor și menținerea sănătății animalului de companie pentru mulți ani. Renunțarea la timp la săriturile care pot provoca leziuni, în favoarea activităților intelectuale și a plimbărilor liniștite, menține un nivel ridicat de activitate al animalului, fără riscul apariției unor dureri ascunse.
